9 Mai - Ziua tuturor Transportatorilor din Romania

UNTRR promoveaza ziua de 9 Mai ca zi a tuturor Transportatorilor din Romania, zi de sarbatoare si celebrare a profesiei de transportator.

Motivatiile acestei dorinte va stau la dispozitie in cele ce urmeaza:

Sfantul Cristofor – 09 Mai Patronul Transportatorilor si al Calatoriilor

Sfantul Mucenic Cristofor este unul dintre cei mai uimitori sfinti ai Bisericii lui Hristos, fiind praznuit la data de 9 mai.

Cine este insa acest sfant mucenic? Inca din secolul al IV-lea, viata Sfantului Mucenic Cristofor, martirul "purtator de Hristos" (hristo + foros) a fost reprezentata in mai multe variante, in fresca si icoane. Reprezentarile lui iconografice ne vin in minte sub doua chipuri, desi acestea sunt cu mult mai multe. In prima ipostaza, Sfantul Cristofor ne apare ca un barbat de rand, care il duce in spate pe Hristos prunc, peste o apa. Se stie ca aceasta slujba, de a trece oamenii peste apa, dintr-o parte in alta, o facea deoarece avea o inaltima mai mare decat a celorlalti. Cea de-a doua ipostaza este aceea in care barbatul ne apare avand cap de caine si o cruce in mana, crucea de mucenic.

Sfântul mucenic Cristofor îi apără pe şoferi de necazuri

În calitate de patron al călătoriilor, Sfântul Mucenic Cristofor îi protejează pe credincioşi de vremea rea, de inundaţii, fulgere şi de ciumă şi de alte boli care se pot agrava atunci când parcurgi un traseu cu peripeţii. Într-o epocă în care creştinii erau persecutaţi, sub împăratul Decius (249-251 d.H.), Cristofor a fost sfătuit de un sihastru să se convertească şi, întrucât nu putea să postească, încerca să-şi spele greşeala ajutându-I pe oameni să treacă cu bine un râu foarte periculos din zonă, care a curmat multe vieţi.

Într-o zi, un copil l-a rugat să-l ducă pe celălalt mal al apei şi, pe măsură ce înaintau, curenţii deveneau tot mai puternici, iar cel mic părea să fie tot mai greu. Cu mare greutate şi riscându-şi viata, Cristofor a reuşit să-l aducă la mal, iar copilul i-a spus: „Ai purtat pe umeri nu doar lumea toată, ci şi pe Cel care a creat-o. Eu sunt Hristos, regele tău, pe care l-ai slujit cu credinţă.“

De aceea, numele lui Cristofor înseamnă „Purtătorul de Hristos“. În urma acestei întâmplări, adeziunea lui faţă de divinitate s-a aprofundat şi a propovăduit religia creştină celor păgâni, până a ajuns în oraşul Lycia, din Asia Mică. Furios, guvernatorul regiunii i-a cerut să renunţe la credinţa lui şi, pentru că sfântul nu l-a ascultat, a poruncit să i se taie capul. Moaştele Sfântului Cristofor au fost duse în insula Rab, din Croaţia. Când normanzii au încercat să invadeze această regiune şi să asedieze oraşul, racla cu osemintele mucenicului a fost pusă în zidurile oraşului şi, în mod miraculos, vântul şi-a schimbat brusc direcţia, iar corăbiile duşmane au fost îndepărtate de ţărm. Mulţi şoferi obişnuiesc să poarte în maşinile lor iconiţe şi talismane ale sfântului, având nădejde că vor fi astfel păziţi de accidente.
 

Ziua de 9 mai are pentru poporului român o triplă semnificaţie

Pe lângă Ziua Independenţei proclamată în 1877, românii sărbătoresc Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945, dar şi Ziua Europei.

În urmă cu 132 de ani, pe 9 Mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa de stat a României, deschizând astfel drumul spre recunoaşterea internaţională a dreptului naţiunii române de a-şi decide singură soarta. Intrată în război, în primăvara lui 1877, Armata română a triumfat pe câmpul de luptă, cucerind pe rând redutele otomane de la Plevna, Griviţa, Smârdan şi Vidin. Independenţa României a fost câştigată cu jertfa a peste 10.000 de ostaşi.

Mai bine de o jumătate de secol mai târziu, pe 9 mai 1945, românii au trăit bucuria capitulării celui de-al treilea Reich. Semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei a avut loc la cartierul general sovietic din Berlin. Astfel a luat sfârşit cel de-al II-lea Război Mondial pe continentul european.

Pe 9 mai este serbată şi Ziua Europei. În urmă cu 58 de ani, ministrul de Externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Germaniei, dar şi altor state, să pună “bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”.

Pe 18 aprilie 1951, şase state - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda - au semnat Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului.

Ulterior, cele şase state au decis să edifice o comunitate economică, bazată pe libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor şi, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi.

Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano în 1985.

 

 

Povestea pe larg:

“Pentru ca era puternic, toti se temeau de el si avea un capriciu; spunea că vrea să-l slujească pe cel mai puternic om din lume.

Odată, a trecut prin părţile sale un împărat. Avea putere şi oşti multe. Când l-a văzut Reprovos (acesta era primul lui nume, de barbar), a făcut ochii mari şi şi-a spus în sine: Acesta este cel mai puternic om din lume, voi intra în slujba lui. Astfel, a intrat în garda lui de corp. Unde era împăratul, acolo era şi el.

Într-o zi însă, trecând printr-o peşteră, pe împărat l-a cuprins frica. Tremura ca un copil mic. Reprovos îi zice:

- Ce ai, împărate? Eu sunt aici.

Ce se întâmplase?! În peşteră era un vrăjitor care făcea magie. Şi ceilalţi, care erau în gardă, au zis:

- Vezi? Vrăjitorul este mai puternic decât împăratul, dacă îl face şi pe el să tremure.

- A, a zis Reprovos, adică vrăjitorul are o putere mai mare decât împăratul?

- Desigur, îi zic. Satana guvernează lumea, ridică şi coboară pe împăraţi, este domnitorul lumii. Cine se închină la diavol, devine om mare.

- Ce zici, năucule! Şi eu până acum am avut impresia că împăratul este cel mai puternic.

Îl lasă deci pe împărat, se duce în peştera vrăjitorului şi îi zice:

- Te voi sluji pe tine; eşti cel mai puternic.

- Foarte bine, îi răspunde vrăjitorul. Vino cu mine şi îşi voi arăta toate secretele.

Apoi, Reprovos l-a urmat.

Dar într-o zi, în timp ce treceau printr-un loc, îl vede pe vrăjitor că tremură, cade la pământ, se crispează şi face spume.

- Ce-ai păţit? îi zice.

Unul care se afla acolo îi răspunde:

- Aici este o biserică şi în curtea ei este o chilie, iar în chilie este un pustnic, care are cu el o cruce. Dacă diavolul vede crucea, cade şi se loveşte. De aceea, vrăjitorul se teme de crucea lui Hristos. Hristos guvernează lumea.

- Ce spui? - întreabă Reprovos. Hristos este mai puternic decât împăratul şi decât vrăjitorul?

Pleacă de la vrăjitor şi se duce la pustnic. Îi face o metanie şi îi zice:

- Am venit să mă înveţi religia în care crezi.

Pustnicul s-a aşezat lângă el şi i-a vorbit despre Hristos.

- Lângă tine voi rămâne, zice Reprovos.

- Nu eşti tu de călugăr aici. Te vei boteza să devii creştin, iar apoi te voi trimite să-L slujeşti pe Hristos în societate.

- Şi ce voi face acolo unde voi merge?

- Vei posti.

- Nu pot să postesc. Eu nu mă satur nici cu patru pâini.

- Vei face metanii, vei face rugăciune, vei citi Evanghelia.

- Eu nu ştiu carte.

Atunci pustnicul i-a făcut un semn şi i-a spus:

- Vezi acel râu?

- Da, zice, de multe ori l-am trecut.

- Acolo, pe timp de iarnă, mulţi copilaşi şi bătrâni se îneacă. Aşadar, vei merge acolo şi pe toţi care nu pot să treacă îi vei pune pe umerii tăi şi îi vei trece tu.

- Asta e uşor pentru mine.

- Vei rămâne acolo trei ani şi îi vei ajuta pe cei care sunt în primejdie.

S-a dus la râu şi în toate zilele îşi făcea trupul punte şi îi trecea pe toţi.

Într-o zi, a văzut pe mal un copilaş.

- Ce vrei? îl întreabă.

- Poţi să mă treci dincolo?

Îl ia pe umeri. Dar cu cât străbătea râul, copilul se îngreuia mai mult! Ca şi cum avea o tonă pe el. A asudat şi a pătimit ca să treacă râul.

Atunci a auzit un glas, care-i zicea:

- Cel pe care-L ai pe umerii tăi nu este un copil mic; este Iisus Hristos, Care ţine asupra Sa întreaga lume...

Şi Copilaşul s-a făcut nevăzut.

De atunci, Reprovos şi-a schimbat numele, s-a numit Cristofor (adică purtător de Hristos). Deoarece a purtat, a ridicat pe umerii săi pe Hristos.”