Știați că pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 ale Regulamentului 561/2006, măsura fiind necesară pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiţia de a nu se periclita prin aceasta siguranţa rutieră?

Conducătorul auto trebuie să indice manual natura şi cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.

Pentru aplicarea acestei derogări vă recomandăm:

NOTA DE ORIENTARE 1

Obiect: Derogare cu caracter excepţional de la perioadele minime de repaus şi de la duratele maxime de conducere.
Articolul: Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
Abordarea care trebuie adoptată: Articolul 12 conţine dispoziţii care permit unui conducător auto derogarea de la cerinţele minime de repaus şi de la duratele maxime de conducere menţionate la articolele 6-9 în scopul găsirii unui loc de oprire corespunzător. Acest articol nu autorizează pentru conducătorul auto derogarea de la regulament din motive cunoscute înainte de începerea călătoriei.
Acest articol este creat pentru a permite conducătorilor auto rezolvarea cazurilor în care respectarea regulamentului pe durata călătoriei devine imposibilă în mod neaşteptat, şi anume în situaţii în care apar dificultăţi anormale, independente de voinţa conducătorului auto şi aparent de neevitat, care nu pot fi anticipate, chiar şi în cazul în care se iau toate precauţiile. Derogarea are, de asemenea, rolul de a asigura siguranţa persoanelor, a vehiculului şi a încărcăturii acestuia şi îndeplineşte cerinţa de a lua în calcul siguranţa rutieră în orice situaţie.
Există trei părţi care au anumite obligaţii în raport cu aceste situaţii:
1) O întreprindere de transport trebuie să planifice atent călătoria în condiţii de siguranţă a conducătorului auto, prevăzând, de exemplu, blocajele periodice în trafic, condiţiile meteorologice şi accesul la spaţii de parcare adecvate, acest lucru însemnând că trebuie să organizeze activitatea astfel încât conducătorii auto să poată respecta regulamentul şi să ţină seama de respectarea cerinţelor expeditorilor şi ale societăţilor de asigurări cu privire la parcarea în siguranţă.
2) Un conducător auto trebuie să respecte cu stricteţe normele şi să nu depăşească duratele-limită de conducere, cu excepţia cazurilor în care intervin în mod neaşteptat situaţii excepţionale şi devine imposibilă respectarea regulamentului fără a pune în pericol siguranţa rutieră, siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia. Dacă un conducător auto hotărăşte că este necesară derogarea de la regulament şi că acest lucru nu periclitează siguranţa rutieră, trebuie să indice manual natura sau cauza derogării (în orice limbă comunitară, în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul de sarcini) până la oprire.
3) O autoritate de executare trebuie să-şi exercite libertatea profesională de a acţiona atunci când controlează un conducător auto sau când evaluează în ce măsură se justifică derogarea de la duratelelimită de conducere.
Atunci când evaluează legitimitatea derogării pe baza articolului 12, toate situaţiile trebuie să fie examinate cu atenţie de către o autoritate de executare, inclusiv:
(a) un istoric al înregistrărilor duratelor de conducere ale conducătorului auto pentru a se stabili standardul de performanţă al conducătorului auto şi pentru a verifica în ce măsură conducătorul auto respectă în mod normal normele referitoare la duratele de conducere şi de repaus şi în ce măsură derogarea are un caracter excepţional;
(b) derogarea de la duratele-limită de conducere nu trebuie să intervină cu regularitate şi trebuie să fie cauzată de situaţii excepţionale precum: accidente rutiere majore, condiţii meteorologice extreme, devieri de la traseu, lipsa spaţiului de parcare etc. (Această listă cu posibile situaţii excepţionale este doar orientativă. Evaluarea se axează pe principiul conform căruia motivul uneiposibile derogări de la duratele-limită de conducere nu trebuie să fie cunoscut şi nici măcar nu trebuie să existe posibilitatea de a fi anticipat);
(c) duratele-limită de conducere zilnice şi săptămânale ar trebui să fie respectate, prin urmare conducătorul nu ar trebui să aibă „câştiguri de timp” prin depăşirea duratei-limită de conducere în căutarea unui loc de parcare;
(d) derogarea de la normele referitoare la duratele-limită de conducere nu trebuie să genereze o reducere a pauzelor necesare şi nici a repausului zilnic şi săptămânal.
Comentariu: Curtea Europeană de Justiție, Cauza C -235/94

Cadrul juridic:
Art. 12, REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului

Pentru mai multe informații accesați: https://old.untrr.ro/legislatie/in-vigoare/timp-de-lucru.html#.UvDf4LCIriw

Ultima modificare a paginii: 28.02.2019