Preţul este corect...nu-i aşa?

Preţul este corect ... nu-i aşa?

Taxele rutiere ne-au urmărit încă de la inventarea transportului. Din momentul în care cineva şi-a dat seama că mişcarea este o idee bună, fie că este vorba de persoane sau mărfuri, altcineva a descoperit că este o bună sursă potenţială de venit.

De-a lungul secolelor, s-au încasat taxe pentru utilizarea drumurilor, podurilor, porţilor, tunelurilor şi feriboturilor. Motivul care a stat în spatele acestor scheme a fost foarte logic; Utilizatorul serviciului infrastructurii trebuie să plătească partea sa din cost. Se aplică principiu - construirea unui drum nou şi colectarea taxei pentru a plăti costul. În schimb noul drum atrage mai multe maşini, care la rândul lor fac ca drumul să devină aglomerat, astfel fiind nevoie de mai multe drumuri...... şi maşini..... şi taxe.... şi aşa mai departe. Deci mai multe drumuri reprezintă singurul răspuns la solicitarea pentru mai mult transport? Sau este poate răspunsul corect la întrebarea greşită? Sau poate este aşa pentru ca autorităţile să poată motiva cetăţenilor utilizarea mijloacelor alternative de transport decât utilizarea maşinii? Poate acest lucru să ducă la o mai bună calitate a vieţii?

In Scandinavia, Norvegia şi Suedia, în special, s-au introdus scheme care abordează provocarea necesităţii pentru mai mult transport într-o perspectivă mai largă. Rezultatele sunt promiţătoare şi arată că transportul nu trebuie să devină un coşmar persistent legat de trafic pentru societăţi. Congestia este o experienţă proastă universală. Spre deosebire de alte provocări ale vieţii, cum ar fi o vizită la dentist, congestia este dăunătoare pentru temperamentul dumneavoastră, sănătate, slujbă, portofel şi societate în general. Circulaţia aglomerată nu are o parte pozitivă, este păcat că este atât de greu să scăpăm de ea. Sau nu este?

Să scăpăm de aglomeraţii

Majoritatea ţărilor se confruntă cu o creştere masivă a traficului. Un şuvoi fără de sfârşit de maşini noi intră pe drumuri creând din ce în ce mai multe aglomeraţii în trafic. Societăţile au răspuns, în majoritatea cazurilor, acestor provocări prin construirea de noi drumuri, cu mai multe benzi, autostrăzi şi tuneluri suspendate, doar pentru a descoperi că furnizarea altei capacităţi rutiere este rapid consumată de nesfârşita cerere pentru mai multe drumuri. Multe ţări au ajuns acum la concluzia că întrecerea dintre cerere şi ofertă este imposibil de câştigat în cele din urmă. Soluţia la această problemă fără de sfârşit este aceea de a controla cererea. Acesta este un răspuns inteligent pentru o provocare dificilă.
Dacă întrebăm pe cineva dacă traficul a fost aglomerat sau nu, răspunsul persoanei este legat de propria experienţă. A fost traficul aglomerat atunci când şoferul a utilizat acel drum sau nu ? Cum majoritatea dintre noi începem să lucrăm în acelaşi timp dimineaţa şi de asemenea mergem spre casă în acelaşi timp după amiaza, aglomeraţia este inevitabilă. Dacă observăm situaţia din punctul de vedere al cererii, aglomeraţia va apare odată ce numărul de autovehicule care necesită utilizarea drumului depăşeşte capacitatea acestuia.
Funcţie de condiţiile de drum, această limită se regăseşte în intervalul cuprins între 1.800 până la 2.400 autovehicule pe bandă pe oră. Dacă volumul traficului depăşeşte această limită, rezultatul va fi aglomeraţia şi capacitatea drumului scade în mod dramatic. Capacitatea traficului redusă în mod dramatic desigur face ca maşinile care sosesc să se îngrămădească într-o aglomeraţie aparent fără de sfârşit. Dacă pe de altă parte verificăm capacitatea teoretică a drumului şi o comparăm cu cererea prezentă pentru disponibitatea drumului pe parcursul unei zile întregi, vom descoperi de obicei că pentru multe drumuri există o considerabilă capacitate liberă disponibilă. Întrebarea este aceasta: Cum putem schimba cererea pentru servicii rutiere de la orele de vârf la alte momente ale zilei când cererea pentru serviciile rutiere este mai scăzută?

Atenţie la penalizare

Abordarea aleasă de autorităţile din Suedia şi Norvegia a fost aceea de a controla aglomeraţia prin combinarea noilor drumuri cu servicii de transport public îmbunătăţite şi o „penalizare” economică pentru solicitarea utilizării drumurilor în timpul orelor de vârf.

Această soluţie aparent simplă are de asemenea şi un alt efect secundar surprinzător. În timp ce aglomeraţia eliberează o spirală negativă fără de sfârşit a unui cost sporit şi mai puţin eficient, utilizarea taxării aglomeraţiei combinată cu servicii de transport public îmbunătăţite atrage o spirală pozitivă a unui transport mai eficient şi o mai bună calitate a vieţii. Venitul de pe urma taxei de aglomeraţie alimentează construirea de noi drumuri şi plăteşte pentru investiţiile într-un transport public îmbunătăţit. Solicitarea redusă pentru serviciile rutiere îmbunătăţeşte mediul de transport în general, realizând afaceri într-o zonă mai profitabilă. Acest lucru în schimb netezeşte calea pentru noi întreprinderi de afaceri şi fac mai atractive companiile, precum şi zona în general pentru potenţialii angajaţi.

Majoritatea oamenilor ar prefera să trăiască într-o societate în care transportul este disponibil, accesibil şi previzibil, decât să trăiască într-un loc unde nu-ţi poţi face planuri deoarece nu vei ştii niciodată când îţi va permite traficul să ajungi undeva.

Astfel, soluţia la problema aglomeraţiei este în multe cazuri foarte simplă: Efectuarea de schimbări la solicitarea serviciilor de transport, astfel încât solicitarea să fie distribuită mai echitabil şi nu concentrată în orele de vârf. Îmbunătăţirea serviciilor de transport public astfel încât acesta să devină într-adevăr prima alegere privind transportul pentru majoritatea cetăţenilor. Experienţa Programului de taxare a aglomeraţiei de la Stockholm arată acest lucru foarte clar, întrucât taxa percepută în timpul orelor de vârf a dus la descongestionarea traficului cu mai mult de 20%, reducerea timpului de călătorie, practic au dispărut aglomeraţiile în trafic şi s-a îmbunătăţit calitatea aerului. Pentru un oraş frumos cum este Stockholmul, abilitatea de a scăpa de maşini poluante blocate în trafic poate fi comparată cu dezvelirea unei frumoase opere de artă.

Aceste măsuri simple pot, în multe cazuri, reduce necesitatea unei benzi suplimentare sau chiar a unei autostrăzi cu patru benzi, suspendate. Cu condiţia ca acest concept al managementului cererii şi a unor servicii mai bune de transport public să fie utilizat ca bază generală, am putea vedea în curând la mica publicitate autostrăzi suspendate.

Majoritatea oraşelor ar înlocui cu plăcere o autostradă suspendată cu un loc de joacă pentru copii. Sistemele tehnologice inteligente fac posibil acest lucru, acordându-ne mai mult timp pentru a trăi.

Sursa: Thinking Highways, vol.2, nr.2.