Primii pasi in UE
Primii pasi in UE
Confruntati cu activitatea din luna ianuarie, am vazut cu totii cat sunt de pregatite autoritatile din Romania pentru integrare.
Primele doua saptamani au dovedit ca exista o ceata densa in administratie, nu neaparat pentru ca autoritatile nu ar sti ce au de facut, insa frecvent nu stiu exact cum.
Practica de zi cu zi a fortat clarificari punctuale pentru diferite probleme, insa „vizibilitatea” se va imbunatati abia spre sfarsitul lunii martie, anumite aspecte necesitand clarificari legislative in graba altor trei luni de zile.
Dificultatea majora a contibuabilului din Romania in a-si indeplini obligatiile fata de statul roman consta in principal in lipsa instrumentelor potrivite. Trebuie sa platim impozit, insa nu sunt stabilite valorile pentru calcule de catre autoritatile locale din toata tara, trebuie sa avem trusa, triunghi si vesta, insa nu exista pe piata, trebuie sa se elibereze licente noi de transport, insa la inceput nu se stia modul in care trebuie dovedita capacitatea financiara, trebuie sa putem utiliza vehiculele cu tahograf digital, insa in Romania nu exista nici carduri si nici ateliere autorizate pentru calibrarea tahografelor digitale, trebuie sa nu parcam pe strada, dar nici nu exista locuri amenajate, trebuie sa respectam timpii de conducere si odihna, dar nu avem retea de autostrazi si nici parcari corespunzatoare, etc.
Dupa indreptarea exemplara a comportamentului autoritatilor locale din Giurgiu, fata de taxarea abuziva a tuturor vehiculelor in tranzit spre Bulgaria, vorbim de taxarea cu 5 eurocenti pe kilometrul parcurs pe autostrazile viitorului. Personal, consider ca povestea autostrazilor in Romania seamana cu cea a Scufitei Rosii. In conformitate cu planurile prezentate in 2002 de Ministerul Transporturilor, la acel moment figurau si urmatoarele proiecte cu finantare asigurata: autostrada Bucuresti-Cernavoda cu finalizare in 2006; ocolire Pitesti si ocolire Sibiu, ambele proiecte cu finalizare in 2005; largire Bucuresti-Giurgiu cu finalizare in 2005. Tot in 2004, teoretic au fost demarate lucrarile la autostrada Bucuresti-Ploiesti, segment din autostrada Bucuresti-Brasov, la autostrada Deva-Lugoj-Timisoara-Nadlac. Despre lucrarile planificate sa inceapa „dupa 2004” nu are rost sa facem vreo mentiune, avand in vedere ca nu era precizata vreo limita in timp, astfel incat, daca aceste lucrari vor demara peste o suta de ani, ele pot fi considerate in grafic.
Consider ca orice persoana fizica sau juridica, stat sau guvern, inainte de a utiliza o suma de bani, analizeaza cu mare atentie daca realizeaza o investitie sau doar o cheltuiala. Daca in prima situatie se asteapta un rezultat financiar direct sau indirect intr-o anumita perioada de timp, in cea de a doua situatie nu se poate vorbi decat de un zambet de moment. O analiza a costurilor de oportunitate pentru diferitele necesitati curente si de perspectiva ale societatii romanesti ar plasa cu certitudine dezvoltarea infrastructurii rutiere pe o pozitie prioritara. In plus, daca pentru alte asa zise prioritati finantarea in cadrul bugetului de stat se bazeaza pe venituri din alte domenii, in cazul infrastructurii utilizatorii drumurilor platesc prin accize, tva si taxe speciale incluse in pretul combustibilului, platesc taxe si impozite locale, platesc vinieta, pe ansamblu platesc mai mult decat se intoarce in prezent pentru mentenanta si reabilitarea drumurilor nationale.
Taxa de inmatriculare a fost adaptata in ultimul moment la cerintele noastre de a stimula achizitia de vehicule comerciale noi (din clasele de poluare euro 4 si euro 3) pentru transport de marfuri sau persoane. Din experienta altor state, o astfel de taxa nu poate sa aiba viata lunga, insa disparitia ei nu va insemna obligatoriu uitarea sintagmei „poluatorul plateste”, ci transformarea. Va trebui respectata libera circulatie a marfurilor in cadrul UE, insa in acelasi timp trebuie luata in considerare stimularea achizitiei de vehicule mai ecologice si mai sigure, prin reduceri la impozite, taxe, tarife, etc.
O intrebare frecvent aparuta acum este: sunt operatorii de transport din Romania pregatiti pentru concurenta pe piata comunitara? Intotdeauna am spus: DA! Mai ales daca sunt oferite conditii egale de concurenta! Sunt de temut operatorii de transport din Romania pe piata comuna? Cu certitudine acesta a fost unul dintre motivele principale datorita caruia am avut bagate o serie de bete in roate pana in ultimul moment dinaintea integrarii de catre autoritatile din alte tari.
Ca membri ai UE, avem obligatii dar si drepturi egale cu ale celorlalti colegi de breasla. Acum nici autoritatile nu mai au niciun motiv de temere sa nu discute de la egal la egal cu autoritatile din fiecare stat UE, pentru a veghea la mentinerea unui cadru concurential onest.
