Reglementarile tehnice mondiale pentru autovehicule prind viata

Reglementarile tehnice mondiale pentru autovehicule prind viata

Pe plan european, tendinta de unificare a conditiilor tehnice care trebuie indeplinite pentru omologarea vehiculelor devine tot mai vizibila, o serie de directive ale UE preluand partial, sau chiar integral, regulamentele Comisiei Economice ONU pentru Europa.

In ultimul an, nu a mai aparut nici o directiva de baza noua, iar unele directive, care reprezinta amendamente la directive existente, au preluat, prevederi din regulamente ECE-ONU. Exemple: preluarea in intregime a regulamentelor privind incercarea la coliziune laterala (nr. 94) si la coliziune frontala (nr. 95), iar directiva referitoare la echipamentele de iluminare si semnalizare luminoasa pentru automobile a preluat in intregime regulamentul nr. 48 ECE-ONU cu acelasi subiect, astfel incat, la omologarea de tip, este suficienta aplicarea regulamentelor respective.

In plus, la adoptarea unor directive importante, cum ar fi Directivele 1996/96/CE si 2001/ 27/CE, care modifica directiva 88/77CEE privind emisiile de gaze si de particule poluante, la nivel EURO 3 si EURO 4, provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare folosite la propulsia autovehiculelor (inclusiv motoare alimentate cu GPL sau GN), s-au stabilit proceduri asemanatoare cu cele americane, care iau in considerare nu numai ciclul de incercare in regim stabilizat, dar si cicluri tranzitorii, creand astfel o premisa pentru unificare ciclurilor pe plan mondial.

Pe plan mondial, odata cu intrarea in vigoare a „Acordului privind stabilirea de reglementari tehnice mondiale, aplicabile vehiculelor cu roti, precum si echipamentelor sau componentelor care pot fi montate si/sau utilizate pe vehiculele cu roti“ din anul 1998 (http://www.unece.org/trans/main/wp29.htm), Grupa WP 29 de la Geneva, care guverneaza, pe linia CEE-ONU, constructia de autovehicule, a preluat si gestionarea reglementarilor tehnice mondiale, devenind „Forumul mondial pentru armonizarea reglementarilor privind autovehiculele“ care, prin intermediul Comitetului Administrativ 3 (AC.3) gestioneaza aceasta problema. Comitetul AC.3 intocmeste lista reglementarilor tehnice existente in diferite regiuni ale lumii care figureaza in „Culegerea de Reglementari tehnice mondiale admisibile“. Dupa analiza acestor reglementari, in cadrul celor sase grupe de experti ale WP 29 si aprobarea lor de catre AC.3 - WP 29, acestea pot deveni „Reglementari tehnice mondiale“. Ele sunt insa obligatorii numai in raportul dintre statele care au declarat ca le aplica (in cazul tarilor membre ale UE, aceasta declaratie este facuta de Comisia UE, in numele celor 25 de state membre, insa omologarile sunt emise individual, pe codul fiecaruia dintre statele membre ale CEE ONU).

Evident ca aplicarea acestor reglementari, cu vocatie mondiala, va conduce la simplificari, atat pentru autoritatilor administrative din tarile care le aplica cat si pentru firmele producatoare de automobile si/sau componente auto, dealeri auto etc, cu repercusiuni favorabile si pentru client (sa ne gandim numai la cate dificultati a creat si creeaza inca culoarea diferita a luminii farurilor auto din SUA si Europa).

Procesul de selectare si negociere a acestor reglementari mondiale este insa deosebit de dificil si anevoios, daca luam in considerare faptul ca adoptarea unei reglementari cere cativa ani buni de lucru, iar in unele cazuri pot sa apara obstacole de netrecut.

Din documentele AC.3 rezulta ca, in prezent, exista cateva regulamente aprobate sau in curs de aprobare discutate in grupa WP 29, cum sunt cele referitoare la Sistemele de incalzire ale autovehiculelor sau Campul de vizibilitate spre inainte al conducatorului auto (propuse de UE), Franarea la motociclete (Canada), Vehicule cu celula de hidrogen (presedintele grupei de gestiune).

Mult mai multe sunt insa proiectele de reglementari propuse oficial care se discuta cu prioritate in grupele de experti, dintre care amintim:

• Instalarea echipamentelor de iluminare si semnalizarea luminoasa (Responsabil tehnic – Canada);

• Sisteme de franare pentru motociclete (Canada);

• Sisteme de franare pentru vehicule de transport de persoane (Japonia, Anglia);

• Pneuri (Franta);

• Geamuri de securitate (Germania);

• Comenzi si indicatoare (Canada);

• Securitatea pietonilor (CE);

• Rezematoare de cap – tetiere (SUA);

• Procedura de omologare pe plan mondial a motoarelor de autovehicule grele (CE);

• Ciclul mondial de incercare pentru controlul emisiilor poluante ale motocicletelor (Germania);

• Sisteme de autodiagnosticare a vehiculelor utilitare grele (SUA);

• Emisii in afara ciclului (SUA);

• Vehicule mobile nerutiere – particule (CE);

• Vehicule cu hidrogen si pile de combustibil (Germania, Japonia si SUA).

Exista, de asemenea, si o serie de alte teme care vor fi inscrise in lista de prioritati, cum sunt sistemele de retinere pentru copii si ancorajele acestora, broaste si elemente de fixare ale usilor, omologarea motoarelor de mica cilindree si altele.

In ceea ce ne priveste, viitoarele reglementari mondiale vor fi foarte importante atat pentru firmele de transport sau persoanele fizice care vor importa vehicule din afara Europei, cat si pentru firmele producatoare din Romania care exportata autovehicule sau componente auto reglementate in tari... de peste mari.

Dr. ing. Cornel Armand Vladu (cvladu@siar.ro)