Accidentul de circulaţie - prioritate naţională

În anul 2005, 2.500 de morţi şi 5.500 de răniţi grav, pagube materiale echivalente cu 2-2,5% din PIB (trei sferturi din bugetul sănătăţii) sunt cifre cu care ne-am obişnuit, ne minunăm, dar mergem mai departe netulburaţi.

Cele şapte valuri de inundaţii de anul trecut nu au reuşit nici pe departe să egaleze dezastrul provocat de accidentele rutiere (pe care uneori le numim candid „evenimente rutiere“ ca şi cum ar face parte din aceeaşi familie cu evenimentele culturale, sportive sau Carnavalul de la Rio).

Diminuarea drastică a accidentelor rutiere ar trebui să fie o prioritate naţională imediată dar şi pe termen lung, iar în multe ţări chiar este!

La sfârşitul anului 1994, Uniunea Europeană şi Banca Mondială au organizat la Budapesta o Conferinţă pan-europeană pe această temă, la care a participat şi ţara noastră, la nivelul miniştrilor de Interne şi Transporturi, unde s-a recomandat tuturor statelor participante crearea unor organisme la nivel guvernamental, care să combată flagelul rutier.

Prin H.G. nr. 2008/1995, s-a creat apoi Consiliul Interministerial pentru Siguranţă Rutieră (CISR), organism consultativ al Guvernului, condus de primul ministru sau de ministrul Transporturilor.

La început, reuniunile Consiliului, la care au participat miniştri sau secretari de stat din ministerele indicate în Hotărârea Guvernamentală, directori ai instituţiilor şi organismelor de stat centrale implicate în siguranţa rutieră, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale, precum şi corespondenţi de presă, au fost conduse de ministrul Transporturilor, care purta discuţii ample cu presa la sfârşitul discuţiilor oficiale.

Treptat însă, reuniunile au căpătat un caracter accentuat birocratic, au fost conduse de secretarul de stat din Ministerul Transporturilor, apoi de directorul de resort, iar ulterior organismul a fost trecut în subordinea Autorităţii Rutiere Române. Reuniunile CISR şi ale celor şase secţii de specialitate se ţin sporadic, cu o participare la nivel scăzut, în lipsa factorilor de decizie din ministere, iar toată lumea se plânge că, şi în cazul în care CISR ajunge la anumite concluzii utile, ele nu se aplică, nefiind obligatorii.

De accidente se ocupă direct Poliţia Rutieră, SMURD şi spitalele care, ziua şi noaptea la datorie, salvează vieţi omeneşti, după producerea evenimentelor. Dacă am face o comparaţie cu incendiile datorate unor scurtcircuite electrice sau exploziilor provocate de acumulările de gaze din blocuri (şi acestea destul de dese) putem spune că, asemenea pompierilor, stingem focul, dar acţionăm în mică măsură asupra cauzelor majore care ar trebui atacate, pentru ca în viitor să nu se mai repete.

În multe ţări europene, ca de pildă în Franţa, structura similară care funcţionează pe lângă guvern se ocupă de strategii în domeniul siguranţei rutiere, de măsuri concrete cu aplicare obligatorie, reuşindu-se astfel o reducere substanţială, după anul 1972, a numărului de accidente, de morţi şi răniţi grav, în ciuda creşterii indexului de circulaţie, aşa cum rezultă din grafic.

Pozitiv este faptul că, datorită sprijinului Uniunii Europene, pe lângă alte programe, s-a creat la Poliţia rutieră o bază de date integrată pentru accidente, care conţine informaţii deosebit de utile pentru toţi cei care se ocupă de acest domeniu. Din păcate, aceasta este puţin cunoscută şi accesibilă tuturor acelora care se ocupă de automobil, de transporturi, de pregătirea specialiştilor, responsabililor din diferite domenii ale ingineriei automobilului şi transporturilor auto, în particular cadrelor universitare.

Nu ar fi bine să se prezinte, la conferinţe de presă, pe o pagină web şi în presă rapoarte periodice (lunar, trimestrial şi anual) cu privire la evoluţia accidentelor şi - pe cât posibil - a cauzelor care le produc, aşa cum procedează APIA în cazul producţiei şi vânzărilor de vehicule?

Cercetarea în acest domeniu este încă firavă, nu are finanţare asigurată, laboratoare pentru reconstruirea accidentelor şi stabilirea cauzelor care trebuie înlăturate pentru o scădere semnificativă şi sistematică a accidentelor. De pildă, cine ştie cu cât mai multe accidente se produc pe un kilometru parcurs pe un drum naţional sau judeţean faţă de acelaşi kilometru parcurs pe o autostradă, pentru fundamentarea unor politici în acest domeniu? Care este influenţa nepurtării centurii de siguranţă, fenomen de masă la noi, şi câte decese ar fi putut fi evitate dacă centura era utilizată conform legii? Dar neutilizarea tahografului în timpul călătoriilor vehiculelor grele? Care este influenţa neefectuării inspecţiei tehnice periodice de către circa 20% dintre vehiculele rutiere? Care este influenţa semnalizării rutiere catastrofale, chiar şi pe unele drumuri reabilitate sau în oraşe, unde trecerea de pietoni nu este semnalizată noaptea (sau semnul este obturat de crengi ori invazia de reclame) iar noaptea poţi cădea cu maşina într-o groapă complet nesemnalizată, sau semnalizată cu o creangă?

Desigur, cele de mai sus sunt valabile şi în cazul transporturilor de călători şi mărfuri, unde ponderea accidentelor este mai mică, datorită profesionalismului conducătorilor auto, însă amploarea lor este de multe ori foarte mare.

Cercetarea în domeniul accidentologiei, a reconstrucţiei accidentelor, în laboratoare ale universităţilor sau companiilor private, de către grupe multidisciplinare (ingineri, medici psihologi) ar putea oferi soluţii pentru evitarea accidentelor.

Asemenea teme, localizate la situaţia noastră, ar putea constitui şi subiecte pentru comunicări la sesiuni ştiinţifice naţionale sau internaţionale sau alte forumuri similare sau chiar teze de masterat ori doctorat în domeniul accidentologiei.

În final, asemenea studii, prezentate instituţiilor responsabile în domeniu, pot constitui o bază solidă pentru luarea de decizii şi ameliorarea sistematică a situaţiei accidentelor, înainte ca acestea să crească substanţial, odată cu majorarea foarte rapidă care se observă la parcul de vehicule rutiere din România, care deocamdată nu este însoţită şi de dezvoltarea corespunzătoare a reţelei de drumuri moderne, semnalizate în mod european.

Este o temă asupra căreia merită să medităm profund, să acţionăm rapid şi responsabil.

Dr. Ing. Cornel Armand Vladu