Un an după aderare
Katinka Barysch, economist sef la Centrul pentru Reforma Europeana, face o estimare asupra succesului pe care l-au avut noile state membre dupa aderarea la Uniunea Europeana in mai 2004.
Atunci cand inca zece tari au aderat la UE in mai 2004, multa lume din Europa s-a temut ca extinderea intr-o asa mare masura ar cauza multe probleme economiei europene si ar stopa procesul luarii deciziilor in UE. Dupa un an, este clar ca extinderea a fost un succes. Ea a potentat dezvoltarea noilor membri si a impulsionat reforma economica in zona euro. Din punct de vedere politic, totusi, UE nu s-a adaptat inca la extindere, si exista semne ingrijoratoare de radicalizare a pozitiilor impartite intre „vechea“ si „noua“ Europa.
Majoritatea economistilor s-au asteptat ca aderarea efectiva sa aiba un impact mic asupra cresterii in Europa Centrala si de Est. La urma urmei, integrarea comerciala intre Est si Vest era aproape incheiata in momentul in care noii membri au aderat la UE. Totusi, noii veniti s-au bucurat de o crestere economica prin aderare. La inceputul anului 2004, Est europenii au facut multe cumparaturi, temandu-se de cresterea taxelor o data cu intrarea in UE avand ca rezultat marirea preturilor. Investitiile directe au avut de asemenea succes, intrucat companiile Vest europene au continuat sa utilizeze avantajul costurilor scazute din tari cum ar fi Slovacia si Polonia. Exporturile si importurile intre noii membri si zona euro au crescut la valori formate din doua cifre in 2004, incurajate de disparitia ultimelor bariere ramase in fata comertului.
Cresterea economica puternica a redus temerile ca noii membri nu vor avea succes in UE. Chiar si fermierii care erau sceptici inainte acum par fericiti. Ei au beneficiat de subventiile UE si au sporit cererea UE pentru produsele alimentare Est europene ieftine. Cel mai recent sondaj arata cresterea sprijinului UE pentru noile state membre.
Intre timp, guvernele Est europene au facut presiuni asupra reformelor economice. Sistemul de supraveghere al Centrului pentru Reforme europene 2005 de la Lisabona clasifica pe cativa din noii membri drept „eroi“ in domeniile reformei mergand de la inovatie la deschiderea pietei. Banca Mondiala a ales Slovacia ca cea mai rapida tara reformatoare din lume in 2004. Banca a pozitionat Slovacia alaturi de Lituania ca fiind printre primele 20 de tari din punct de vedere al usurintei de a face afaceri.
Asa dupa cum era de asteptat, extinderea a avut un impact mult mai mic asupra „vechilor“ membrii UE – economiile Est europene sunt pur si simplu prea mici pentru a influenta direct cresterea din Germania sau Italia. Dar aderarea poate furniza ceea ce ani intregi de dezbateri ingrijoratoare nu au reusit sa realizeze, si anume reforme mai rapide in marile tari din zona euro.
Nicaieri nu este mai evident decat in domeniul fiscalitatii. Majoritatea tarilor Est europene si-au micsorat nivelurile taxelor lor in perioada preaderarii. Unele tari, cum ar fi Slovacia si Lituania, au mers mai departe prin introducerea taxelor fixe pe orice fel de venit.
Aceste reforme fiscale au declansat foarte rapid o reactie de-a lungul continentului. In acest an, Austria si-a redus nivelul taxei de la 34 la 25%, si Germania de la 25 la 19%.
Schimbarile pe piata muncii s-au dovedit a fi si mai importante. In fata amenintarii ca slujbele lor se muta spre Est, muncitorii de la companiile germane cum ar fi Siemens si Volkswagen au convenit inghetarea salariilor si prelungirea programului de lucru. Franta si-a destins reglementarile privind saptamana de lucru de 35 de ore. Ambele tari incearca sa-si disponibilizeze pietele lor de munca drept raspuns la competitia sporita din Uniunea largita.
Astfel de reforme vor fi bune pentru dezvoltarea zonei euro pe termen mediu si lung. Dar pe termen scurt, ele au facut ca multi Vest europeni sa nu mai sprijine extinderea UE. In prezent, in Germania si Austria sunt tot atat de multi cei care cred ca apartenenta la UE nu este buna, cati „eurosceptici“ sunt si in Suedia si Marea Britanie. Cei mai multi dintre austrieci, germani si francezi sunt impotriva oricarei extinderi ulterioare.
Cativa politicieni din aceste tari au inceput sa exploateze sentimentul anti-extindere. Noii membri sunt acuzati de „dumping social“ – un cuvant cu conotatii politice pentru competitia salariilor mici. In realitate, Polonia cheltuieste o mare parte din PIB-ul sau pentru securitate sociala, ca si Germania, in timp ce taxele cu forta de munca din Cehia si Slovacia sunt peste media UE. Dar multi muncitori sesizeaza competitia ca fiind cumva „neloiala“ in UE largita.
In luna martie, zeci de mii de persoane au marsaluit pe strazile din Bruxelles pentru a solicita apararea „Europei sociale“. Est europenii suspecteaza ca „vechea“ Europa incearca sa-i impiedice sa beneficieze de avantajele depline ale aderarii. Parerile pro si contra Est-Vest incep sa apara in discutiile UE privind directivele referitoare la servicii, bugetul UE si politica fiscala.
Daca astfel de divizari se inradacineaza, UE va risca sa piarda multe din beneficiile extinderii. Intr-o Europa divizata, „vechea“ Europa ar putea sa se dezvolte lent, sa fie rezistenta la reforma si mai protectionista. „Noua“ Europa ar putea avea resentimente, ar fi mai eurosceptica si ar putea sa se schimbe brusc din punct de vedere politic. Politicienii din ambele tabere ar trebui sa le reaminteasca votantilor lor cat de mult au castigat deja tarile lor de pe urma extinderii, si sa continue sa o vada ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenintare.
