Analiza rolului stimulentelor în sectorul transporturilor rutiere

In 1996, asociatiile membre ale Uniunii Internationale a Transporturilor Rutiere – IRU au adoptat o „Carta a Dezvoltarii Durabile“, prin care industria transporturilor rutiere s-a angajat in directia realizarii dezvoltarii durabile. Un an mai tarziu, IRU a prezentat o strategie orientata catre cei 3 „i“: inovare, inlesniri (stimulente) si infrastructura.

In 2002, IRU a realizat un raport asupra celor mai bune practici ale industriei in domeniul inovarii in transporturile rutiere (BIP), primul „i“ al strategiei IRU, raport republicat in anul 2004. Raportul identifica o varietate de practici BIP in directia dezvoltarii durabile, de la sisteme de management al mediului la formarea soferilor, si de la tehnologia vehiculului la sisteme imbunatatite de logistica. Dupa cum o ilustreaza si aceste exemple, exista o serie larga de optiuni disponibile firmelor de transport care doresc sa-si imbunatateasca performanta de mediu.

La acest moment, IRU doreste sa aprofundeze analiza celui de-al doilea „i“ al strategiei sale de dezvoltare durabila: inlesnirile (stimulentele). In transporturile rutiere, stimulentele pot fi definite ca angajamente ale guvernelor de a incuraja introducerea accelerata, de catre operatorii de transport, a celor mai bune practici si tehnologii disponibile.

Pentru carausi, imbunatatirea performantei de mediu a parcului de vehicule reprezinta, in general, realizarea unor investitii. In unele cazuri, aceste investitii vor fi justificate financiar de beneficiile rezultate in urma economiei de combustibil, unui sistem logistic superior sau a imbunatatirii imaginii firmei. Atunci cand beneficiile se manifesta in principal asupra societatii ca intreg, ca in cazul investitiilor in camioane care sa fie in conformitate cu o categorie de emisii „EURO“ mai stricta decat cea solicitata de lege, carausii sunt, in general, retinuti in implementarea celor mai bune practici. Desi economia, mediul si societatea vor beneficia, in urma unei poluari mai scazute, de o calitate mai buna a aerului, rezultand din aceste investitii, firmele de transport nu vor percepe nici un beneficiu tangibil al investitiei lor. In consecinta, in astfel de cazuri este la latitudinea guvernelor sa creeze stimulente care sa inlesneasca transportatorilor investitia in respectivele tehnologii.

De aceea, majoritatea tarilor europene au introdus stimulente reale pentru incurajarea si ajutarea sectorului transporturilor rutiere sa reduca impactul sau asupra mediului, dincolo de reglementari deja cunoscute cum ar fi sistemul de categorii de emisii „EURO“, interdictii cu privire la conducerea in timpul noptii etc. Acestea pot fi stimulente de ordin financiar, ca in cazul taxelor de drum percepute la tarife mai mici pentru camioanele mai ecologice sau al diferentierii accizelor pe vehicule corelate cu emisiile de CO2 ale vehiculelor. Alternativ, pot fi si stimulente ne-financiare, ca in cazul sistemelor Ecopoint reglementand numarul curselor de tranzit prin Austria, in care camioanele mai ecologice necesita mai putine puncte, sau scutirea camioanelor mai ecologice de interdictiile de a circula in centrul oraselor. Un al treilea tip de stimulente este orientat catre educarea si cresterea constientizarii in vederea realizarii unei schimbari la nivel comportamental.

Aproape fiecare tara europeana are implementata o schema proprie de stimulente pentru reducerea efectelor transporturilor rutiere asupra mediului si pentru promovarea celor mai bune practici in sector. In anii urmatori, va fi implementat un numar de noi stimulente, printre care se numara si schema de taxe de drum din Germania, in care tarifele sunt indexate cu categoriile de emisii „EURO“ ale camionului. Ca intotdeauna, unele dintre aceste stimulente vor avea un impact mai mare decat altele, atat asupra mediului cat si asupra firmelor de transport.

 

Obiectivele studiului

IRU – CE Delft

Prin prisma aspectelor mai sus identificate, IRU a solicitat unui institut de cercetare olandez - CE Delft sa realizeze un studiu de evaluare a efectelor si eficacitatii acestor stimulente guvernamentale, urmarind 3 obiective specifice:

• Descrierea modului cum se confrunta industria transporturilor rutiere cu stimulentele guvernamentale negative si pozitive destinate promovarii vehiculelor, tehnologiilor si practicilor de protejare a mediului;

• Descrierea efectelor si eficacitatii acestor stimulente, focalizata pe efectele asupra performantei transporturilor rutiere, mediului si carausilor;

• Oferirea de argumente in favoarea stimulentelor care asigura atat introducerea accelerata a celor mai bune practici si tehnologii, cat si un efect pozitiv asupra industriei transporturilor rutiere.

CE a fost solicitat, de asemenea, sa formuleze recomandari asupra modalitatilor de imbunatatire a schemelor existente.

Cadrul proiectului a fost limitat la stimulentele proiectate pentru promovarea tehnologiilor care reduc emisiile poluante ale vehiculelor, fiind focalizat, in principal, asupra tarilor CEMT.

In numerele urmatoare ale Buletinului Informativ, UNTRR va realiza o informare asupra principalelor concluzii ale acestui studiu IRU – CE Delft.

 

Roxana Radu,

UNTRR