UNTRR


Glosar de termeni privind integrarea europeană şi organizaţiile internaţionale (continuare)

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa – OSCE

I. Prezentare generala

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) a aparut in anii ‘70, initial sub numele de Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE). Cunoscuta ulterior drept „procesul de la Helsinki“, CSCE a constituit un forum de dialog si negocieri multilaterale intre Est si Vest.

Istoria CSCE se imparte in doua perioade:

a. Intre anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki si, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o noua Europa), in care CSCE a functionat ca un proces de conferinte si reuniuni periodice.

b. Evolutiile pe planul securitatii europene aparute in anii ‘90 au impus schimbari fundamentale atat in ceea ce priveste structura si caracterul institutional al procesului inceput la Helsinki, cat si rolul acestuia. Conferinta la nivel inalt de la Budapesta, 1994, a hotarat adoptarea denumirii de Organizatie pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE).

In prezent, OSCE cuprinde 55 de state din zona ce se intinde de la Vancouver pana la Vladivostok, incluzand toate statele europene, SUA, Canada si toate republicile din fosta URSS. Toate statele membre au statut egal, iar regula de baza in adoptarea deciziilor este consensul.

OSCE, asemenea altor structuri de securitate regionala, a cunoscut transformari substantiale, ca urmare a faptului ca a devenit tot mai evident ca nici o institutie europeana nu-si poate asuma de una singura gestionarea intregului complex de probleme cu care se confrunta continentul. In etapa actuala, OSCE se afla in faza de definire a identitatii de securitate europeana, bazata pe patru elemente: geopolitic, functional, normativ si operational. Avantajele OSCE in aceasta privinta rezida in: abordarea atotcuprinzatoare a securitatii (militara, politica, economica si umana); participarea, pe baza de egalitate, a tuturor tarilor participante; principii, norme, valori si standarde comune; instrumente, mecanisme si experienta unica in domeniul diplomatiei preventive.

Datorita capacitatii si experientei sale unice in domeniul diplomatiei preventive, prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor; consolidarii respectarii drepturilor omului, a democratiei si statului de drept si promovarii tuturor aspectelor societatii civile, OSCE va continua sa joace un rol important in promovarea unui spatiu comun de securitate. Ea va contribui la consolidarea increderii in domeniul militar si promovarea securitatii prin cooperare.

OSCE ocupa un loc unic in sistemul organizatiilor internationale. Caracteristicile principale ale OSCE se refera la numarul de membri (toate statele spatiului euro-atlantic), abordarea atotcuprinzatoare a securitatii, instrumente si mecanisme specifice pentru prevenirea conflictelor, procesul decizional, bazat pe consens, realizat in urma consultarilor intense, dialog politic constant si deschis, normele si valorile comune asumate de state prin documentele adoptate, precum si un sistem de contacte si cooperare cu alte organizatii si institutii internationale.

 

Prioritatile OSCE sunt:

• consolidarea valorilor comune si asistarea statelor membre in edificarea unor societati democratice, civile, bazate pe statul de drept;

• prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitatii si pacii in zone de tensiune;

• eliminarea unor deficite reale si perceptibile de securitate si evitarea crearii de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizeaza prin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare.

 

II. Structurile si

institutiile OSCE

1. Conferinte ale sefilor de stat sau de guvern (Summit) ai statelor membre traseaza prioritatile si liniile directoare la cel mai inalt nivel politic. Dupa stabilirea, prin Carta de la Paris, a tinerii periodice a acestora, la fiecare doi ani, Conferintele CSCE/ OSCE la nivel inalt au avut loc la Helsinki (1992), Budapesta (1994), Lisabona (1996) si Istanbul (18-19 noiembrie 1999). In prezent, aceasta periodicitate nu mai este respectata cu rigurozitate.

2. Consiliul Ministerial, care se reuneste, de regula, o data pe an (atunci cand in anul respectiv nu are loc Summit-ul OSCE), la nivel de ministru al afacerilor externe, este organul central de decizie si orientare politica al OSCE. Ministrul de externe al tarii gazda a reuniunii Consiliului Ministerial detine functia de presedinte in exercitiu al OSCE. Perioada de presedintie se incheie o data cu reuniunea ministeriala care, de regula, are loc in luna decembrie.

3. Consiliul Superior (care a inlocuit Comitetul Inaltilor Functionari) raspunde de orientarea, coordonarea si gestionarea tuturor activitatilor OSCE. Examineaza si stabileste politica si orientarile bugetar-financiare. Anual, Consiliul Superior se intruneste ca Forum Economic la Praga. De notat ca periodicitatea reuniunilor acestei structuri, de la crearea ei prin Carta de la Paris, a fost de cel putin doua ori pe an, la care se adauga reuniuni speciale, in aplicarea mecanismului de urgenta.

4. Consiliul Permanent (fostul Comitet Permanent) se ocupa de activitatea politica, decizionala si operationala curenta a OSCE. Se intruneste la Viena, de regula, saptamanal, in sedinte plenare, precum si ori de cate ori se considera necesar in reuniuni speciale, extraordinare sau de urgenta. Sub egida Consiliului Permanent functioneaza diferite grupuri de lucru ad-hoc, deschise participarii tuturor statelor membre. Pentru cresterea transparentei procesului decizional si largirea ariei de consultari in cadrul acestuia, prin Carta asupra securitatii europene adoptata la Istanbul in 1999, a fost creat Comitetul Pregatitor, ca structura subordonata Consiliului Permanent.

5. Forumul de Cooperare in domeniul Securitatii este parte integranta a OSCE, se intruneste saptamanal, la Viena, pentru consultari si negocierea de masuri concrete vizand intarirea increderii, securitatii si stabilitatii in aria euro-atlantica. Obiectivele principale ale acestui for sunt:

a) negocieri privind controlul armamentelor si masuri de dezarmare, crestere a increderii si securitatii;

b) consultari regulate si cooperare intensa in probleme de securitate;

c) reducerea, in continuare, a riscurilor unui conflict armat.

6. Presedintele in exercitiu – ministrul de externe al tarii care gazduieste reuniunea Consiliului Ministerial al OSCE pe anul in curs – este investit cu responsabilitatea generala asupra activitatii executive a OSCE.

Romania a detinut mandatul de Presedinte in exercitiu al OSCE in anul 2001.

7. Secretarul general este numit de Consiliul ministerial pentru o perioada de trei ani. Avand sediul la Viena, el actioneaza ca reprezentant al presedintelui in exercitiu si-l sprijina pe acesta in toate activitatile vizand promovarea obiectivelor OSCE. Sarcinile Secretarului general includ, de asemenea, gestionarea structurilor si operatiunilor OSCE.

8. Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale – instrument creat pentru a se ocupa de tensiuni etnice in faza incipienta a acestora, cu potential de a se dezvolta intr-un conflict ce poate pune in pericol pacea, stabilitatea sau relatiile dintre statele participante – are rolul de a preveni situatiile conflictuale si de criza si de a identifica solutii pentru reducerea tensiunilor.

9. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, functie nou creata (in 1997), in care a fost numit dl Freimut Duve (Germania), pentru o perioada de trei ani, incepand cu 1 ianuarie 1998, mandatul sau fiind prelungit in cadrul Consiliului Ministerial de la Viena din noiembrie 2000 si din nou in cursul anului 2001.

10. Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (ODIHR), cu sediul la Varsovia, este institutia OSCE responsabila cu promovarea drepturilor omului, democratiei si a statului de drept. Se ocupa de organizarea reuniunilor si seminariilor privind indeplinirea angajamentelor asumate in domeniul dimensiunii umane.

Directorul acestei institutii este ambasadorul Gerard Stoudman (Elvetia).

11. Misiuni ale OSCE sunt amplasate in Kosovo, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Macedonia, Georgia, Republica Moldova, Estonia, Letonia, Armenia, Azerbaidjan, Tadjikistan.

Misiunile OSCE reprezinta unele dintre cele mai importante instrumente OSCE pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor.

In afara de misiuni, exista si alte activitati OSCE in domeniul prevenirii conflictelor, gestionarii crizelor si reconstructiei post-conflict. Din diferite motive, tarile pe teritoriul carora se desfasoara acestea au evitat acceptarea denumirii de „misiuni“.

Dintre acestea, mentionam: Reprezentantul personal al presedintelui in exercitiu si echipa sa de asistenta pentru problema din Nagorno Karabah; Grupul de asistenta din Cecenia, Prezenta OSCE in Albania; Grupul de consultanta si monitorizare din Belarus; Coordonatorul pentru proiectele OSCE in Ucraina.

12. Curtea de Conciliere si Arbitraj, creata conform Conventiei privind concilierea si arbitrajul in cadrul OSCE, intrata in vigoare in decembrie 1994 (dupa depunerea instrumentelor de ratificare de catre 12 state semnatare). In functiile Curtii intra reglementarea diferendelor ce-i sunt supuse de catre statele semnatare ale Conventiei, prin conciliere sau arbitraj, dupa caz. Sediul Curtii este la Geneva. Romania a semnat si ratificat aceasta Conventie.

13. OSCE este depozitarul Pactului de Stabilitate pentru Europa Centrala, initiat si promovat de Uniunea Europeana. Totodata, OSCE joaca un rol important in exercitiul privind Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Recent, a inceput procesul de definire a dimensiunii regionale a OSCE.





Ultima modificare a paginii: 03.10.2005

x

Acest site foloseste cookies pentru stocarea diferitelor informatii utile navigarii. Prin continuarea utilizarii site-ului, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla mai multe detalii