Kilometrul zero în transporturi

Multă lume cunoaşte existenţa Monumentului „Kilometrul ZERO“ amplasat pe Bulevardul I. C. Brătianu – acum în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe. Sfera metalică simbolizând globul pământesc, situată într-un bazin circular în care este inserată o roză a vânturilor din granit negru ce delimitează opt sectoare, echivalente ale celor opt provincii istorice – Muntenia, Dobrogea, Basarabia, Moldova, Bucovina, Ardeal, Banat şi Oltenia, ieşea acum câţiva ani, pentru a doua oară în decursul istoriei sale, din peisajul monumentelor bucureştene publice.

Distrus de comunişti în 1952, ansamblul era scos la lumină în 1992 şi restaurat şase ani mai târziu de o echipă de specialişti condusă de arhitectul Alexandra Chiliman Juvara. În 2002 era devastat de amatorii de fier vechi.

Numeroase persoane care nu au văzut niciodată acest monument, asociază ca simbol pentru acest sistem de referinţă şi monument istoric o bornă kilometrică inscripţionată „km 0“. Acesta poate fi motivul pentru care, în viteza succesiunii evenimentelor din societatea de azi şi datorită autoadaptării speciei umane la agresiunea informaţională externă prin accentuarea superficialităţii, sunt unii ce asociază ca simbol pentru „Kilometrul ZERO“ borna kilometrică amplasată în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti, în fapt simbol al democraţiei, reprezentând „Kilometrul zero al democraţiei“ în România, în amintirea evenimentelor de acum 15 ani din Piaţa Universităţii.

Kilometrul ZERO – simbolul punctului de început al drumurilor dintr-o ţară, a devenit şi simbol universal pentru ceea ce înseamnă „iniţial“, „început“, „de bază“, „de referinţă“ şi a inspirat denumirea unor firme, proiecte, organizaţii, pagini de web şi chiar filme artistice.

La fiecare schimbare există speranţa unui început nou, având drept referinţă „Kilometrul ZERO“. Nu înseamnă plecare de la zero. Înseamnă marcarea unui nou început de drum. A unui nou sistem de referinţă.

Este normal? Într-o societate aşezată, categoric nu. Pentru simplul motiv că nu se încep mereu drumuri noi care conduc nicăieri, nu doar pentru că nu sunt terminate, ci pentru că unele aşa au fost gândite.

În măsura în care spiritul de independenţă se menţine la cote exagerate, există posibilitatea dezvoltării unei adevărate reţele de poteci şi cărări de către fiecare temerar, însă riscul individual este mult mai mare şi rezultatul mult inferior celui care ar putea rezulta prin unirea eforturilor în construirea unei autostrăzi.

Pregătiţi pentru resetarea kilometrajului parţial şi cu speranţa că istoria recentă a monumentului „Kilometrul ZERO“ să nu fie reluată şi în transporturi, operatorii de transport sunt încă în căutarea unui drum mai bun, spre care accesul pare să fie mai dificil decât ne-am fi aşteptat cu toţii.

Radu Dinescu

Secretar General al UNTRR