Glosar de termeni privind integrarea europeană şi organizaţiile internaţionale (continuare martie)

Organizaţia Naţiunilor Unite – ONU

A. Adunarea generală

Compoziţie: Adunarea generală a ONU este compusă din cele 191 de state membre.

Mandat: Adunarea generală poate discuta orice problemă relativă la Carta ONU sau la funcţiunile oricărui organism al ONU. Poate face recomandări statelor membre ONU şi Consiliului de Securitate în orice chestiune cu excepţia celor aflate în dezbaterea Consiliului de Securitate al ONU. Adunarea generală primeşte şi analizează rapoarte din partea altor organe şi organisme ONU şi a Secretarului general al organizaţiei mondiale. Alege cei 10 membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate şi pe unii membri ai Consiliului de Tutelă. Împreună cu Consiliul de Securitate, dar votând independent, alege membrii Curţii Internaţionale de Justiţie. De asemenea, numeşte Secretarul general al ONU, la recomandarea Consiliului de Securitate. Aprobă bugetul organizaţiei mondiale.

Procedură şi structură: Deciziile în probleme privind pacea şi securitatea internaţionala sunt adoptate cu 2/3 din votul statelor membre, iar în alte probleme, cu majoritate simplă. Potrivit regulilor de procedură, Adunarea generală are următoarea structură: cele şase comisii principale, comitetele procedurale (Comitetul general - format din preşedintele Adunării generale, care îl prezidează, cei 21 de vice-preşedinţi ai Adunării generale, şi preşedinţii celor şase comisii principale), comitetele permanente (Comitetul Consultativ pentru Probleme Administrative şi Bugetare şi Comitetul pentru Contribuţii).

Activitate: Adunarea generală îşi desfăşoară activitatea în cadrul sesiunilor plenare anuale, care se deschid formal în prima marţi a lunii septembrie a fiecărui an, precum şi în cadrul celor şase comisii. Dezbaterile generale se desfăşoară de-a lungul unei perioade de două săptămâni, începând cu a treia săptămână din luna septembrie. Sesiunile se organizează la sediul ONU din New York. Sesiuni speciale pot fi organizate la cererea Secretarului general sau la cererea majorităţii statelor membre. Sesiuni de urgenţă pot fi organizate în 24 de ore, în baza unei cereri primite de Secretarul general din partea Consiliului de Securitate (potrivit unei decizii adoptate cu 9 voturi pentru) sau a unei decizii adoptate de Adunarea generală (majoritate simplă).

Cele şase comisii corespund domeniilor majore aflate în responsabilitatea Adunării generale: Comisia I (Comisia de securitate şi dezarmare), Comisia a II-a (economico-socială), Comisia a III-a (social-umanitară), Comisia a IV-a (politică specială), Comisia a V-a (financiar-bugetară), Comisia a VI-a (juridic).

 

B. Consiliul de

Securitate al ONU

Compoziţie: Consiliul de Securitate este compus din 5 membri permanenţi (SUA, Rusia, Marea Britanie, China şi Franţa) şi 10 membri nepermanenţi, dintre care 5 sunt aleşi în fiecare an de Adunarea generală. Cei 10 membri nepermanenţi sunt aleşi conform distribuţiei geografice echitabile: 5 din Grupurile regionale African şi Asiatic, unul din Grupul regional est-european, doi din Grupul regional latino-american şi caraibian, şi doi din Grupul regional vest-european.

Procedură şi structură: Deciziile pe teme procedurale sunt luate cu votul afirmativ a 9 membri ai Consiliului de Securitate, inclusiv a 5 dintre membri permanenţi. În structura Consiliului de Securitate se mai află comitetele permanente (Comitetul de experţi privind regulile de procedură, Comitetul pentru reuniuni în afara cartierului general, Comitetul privind admiterea de noi membri, grupuri de lucru ad-hoc, Comitetul Militar, Comitetele de Sancţiuni, Comitetul pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii, comisiile pe diverse problematici, tribunalele internaţionale, alte organisme, precum Comandamentul ONU pentru Korea.

Mandat: Consiliul de Securitate are ca responsabilitate fundamentală menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, prin soluţionarea paşnică a disputelor şi prin întreprinderea de acţiuni împotriva ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii internaţionale şi a actelor de agresiune.

Activitate: Consiliul de Securitate îşi desfăşoară activitatea în şedinţe oficiale şi în şedinţe cu caracter neoficial. Începând cu mijlocul anilor ‘60, reuniunile formale ale Consiliului reprezintă o excepţie, majoritatea deciziilor luându-se în cadrul unor reuniuni cu caracter informal.

 

C. Consiliul Economic şi Social (ECOSOC)

Compoziţie: ECOSOC este compus din 61 de state membre.

Procedură şi structură: Deciziile sunt adoptate prin majoritatea simplă a membrilor votanţi. Sesiunile ECOSOC sunt organizate în fiecare an în luna iulie, alternativ la Geneva şi la New York. În subordinea ECOSOC se află diverse comisii sau comitete specializate cu o componenţă limitată, cum ar fi: Comisia ONU pentru Drepturile Omului, Comisia pentru Statistică, Comisia pentru populaţie, Comisia privind combaterea traficului, consumului şi abuzului de stupefiante, Comitetul pentru Resurse Naturale etc.

Mandat şi activitate: ECOSOC iniţiază studii şi analize privind economia mondială, problematica socială, culturală, educaţia şi sănătatea la nivel internaţional şi face recomandări în legătură cu aceste probleme Adunării generale, membrilor ONU şi agenţiilor specializate.

 

D. Consiliul de Tutelă

Compoziţie: Consiliul de Tutelă este compus din reprezentanţii membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi reprezentanţii aleşi de Adunarea generală, pentru un mandat de trei ani. Conform unei interpretări juridice supuse atenţiei de către Secretarul general al ONU, Consiliul de Tutelă este compus din reprezentanţii ţărilor care administrează teritoriile aflate sub tutelă şi reprezentanţii statelor membre permanente în Consiliul de Securitate neimplicate în administrarea teritoriilor aflate sub tutelă.

Mandat şi activitate: Consiliul de Tutelă examinează rapoartele supuse atenţiei de autorităţile administrative ale teritoriilor aflate sub tutelă; acceptă petiţii şi le examinează în consultare cu autorităţile administrative; organizează vizite periodice în teritoriile aflate sub tutelă; întreprinde alte activităţi în conformitate cu acordul de tutelă.

În 1994, Secretarul general a recomandat în raportul său anual asupra activităţii Organizaţiei ca Adunarea generală să treacă la eliminarea treptată a acestui organism, în conformitate cu articolul 108 din Carta ONU.

 

E. Curtea Internaţională

de Justiţie

Compoziţie: Curtea Internaţională de Justiţie este formată din 15 membri, aleşi în mod independent de Adunarea generală şi Consiliul de Securitate.

Mandat şi activitate: Curtea Internaţională de Justiţie decide, în concordanţă cu dreptul internaţional, asupra cazurilor supuse de statele membre. Acordă consultanţă pe teme juridice Adunării generale, altor organe ale ONU şi instituţiilor specializate, care sunt autorizate de Adunarea generală să le solicite. Statele îndreptăţite să apară în faţa Curţii sunt statele membre ONU, semnatare ale statutului Curţii, statele care nu sunt membre ale ONU dar sunt părţi la Statut (Elveţia) şi statele care nu sunt părţi la Statut.

 

F. Secretariatul ONU

Cartierul general:

New York.

Secretariatul general al ONU este condus de Secretarul general, ales de membrii Adunării generale la recomandarea Consiliului de Securitate al ONU.

Organe principale:

• Biroul executiv al Secretarului general;

• Serviciu de supraveghere internă;

• Oficiul pentru probleme juridice;

• Departamentul pentru afaceri politice;

• Departamentul pentru probleme de dezarmare;

• Departamentul pentru operaţiuni de menţinere a păcii;

• Oficiul de coordonare a problemelor umanitare;

• Departamentul pentru probleme economice şi sociale;

• Departamentul pentru problemele Adunării generale şi serviciile de organizare;

• Departamentul pentru informaţii publice;

• Departamentul de Management.