Exportul a rămas la mâna ruletei cursului de schimb

Prin retragerea BNR de pe piata valutara

La 3 luni de la liberalizarea brusca a cursului, ANEIR evalueaza pierderile: circa un miliard EURO si spectrul somajului pentru aproape 25% din forta de munca a Romaniei.

Astazi, 3 februarie, se implinesc 3 luni de la liberalizarea brusca a cursului de schimb – 3 noiembrie 2004. A fost o masura asupra careia ne-am pronuntat de la inceput ca fiind inoportuna.

Cum a precizat nu o data ANEIR, ca si intreg mediul de afaceri, momentul 3 noiembrie nu putea fi evitat. Sunt multe ratiuni pentru care leul romanesc trebuia pus in balanta adevarului fata de principalele monede de pe piata mondiala. Dar nu in maniera BNR, care a aruncat pe spatele exportatorilor toate ezitarile sale acumulate in politica dobanzilor si a cursului de schimb. Actuala intarire brusca a leului cu pana la 20% fata de nivelul maxim al cotatiilor valutare din 2004 (si nu se stie daca s-a atins cota maxima) putea fi prevenita daca Banca centrala ar fi actionat constant dupa anul 2000 pentru reducerea intr-o mai stransa corelatie a dobanzilor cu reevaluarea monedei nationale. Nu s-ar fi ajuns la acest decalaj imens, care pentru lumea afacerilor poate conduce acum la faliment pe cei mai multi exportatori.

Daca BNR dorea – asa cum afirma – o pregatire reala si solida a firmelor romanesti pentru concurenta mondiala, nu trebuia sa mentina (cum procedeaza si acum) un nivel al dobanzilor pe piata bancilor comerciale de circa 3 ori mai mare decat rata inflatiei. Este o marja unica in lume, care indeparteaza orice intreprinzator de la creditele investitionale. Cunoaste BNR vreun sector de productie pentru export din Romania si de oriunde in lume care sa realizeze o profitabilitate prin care sa se acopere atat nivelul actual al dobanzilor romanesti, cat si socul valutar?

Acum, la 3 luni de cand soarta exportului romanesc a ramas la mana ruletei cursului de schimb, banca centrala lanseaza mesaje de compasiune, care insa nu pot salva nici firmele exportatoare de la faliment, nici cei peste 1 milion de angajati care lucreaza pentru export si care isi pot pierde in perioada urmatoare locul de munca. (Unele firme exportatoare au „tras deja obloanele“).

„Pretul platit de exportatori este disproportionat de mare“ – afirma oficialii BNR, adaugand totodata ca nu au posibilitatea sa-i ajute. La asemenea mesaje, care n-au cum sa-i multumeasca pe exportatori, s-au alaturat, din pacate, in ultima perioada, si unii reprezentanti ai Guvernului, care pana mai ieri erau de cealalta parte a baricadei.

Ce-i de facut? Intr-o reuniune extraordinara, Comitetul Director al ANEIR a analizat mai multe solutii posibile. In primul rand, BNR nu-si poate permite in aceste momente exceptionale sa-si reduca de aproape 3 ori capacitatea de interventie pe piata valutara (de la 3,2 miliarde EURO in 2004, la numai 1 miliard in acest an, din cate se afirma). Am salutat prima interventie semnificativa a BNR pe piata in data de 6 decembrie 2004, cand s-a indus un efect pozitiv, fie el si pe termen scurt, in evolutia cursului de schimb. Numai ca asemenea interventii nu pot ramane o „rara avis“ sau poate doar atunci cand cineva are anumite interese. O regula a transparentei ar fi mai mult decat necesara si in aceasta privinta.

Indiferent de motive si de explicatii, excesele de fluctuatie ale cursului de 2-3% pe zi n-au ce cauta pe o piata valutara care se doreste stabila si care trebuie sa tina cont de interesul national al mentinerii deficitului balantei comerciale si de cont curent in parametrii sustenabili.

In al doilea rand, ANEIR inca mai spera intr-o masura soc a BNR pe piata dobanzilor care sa inlocuiasca actuala politica a pasilor marunti, cu efecte insignifiante asupra investitiilor in competitivitate.

O solutie complementara ar fi si amanarea liberalizarii contului curent, mai ales ca BNR s-a declarat neputincioasa in a stopa – prin dobanzi descurajante – intrarile de capital speculativ pe piata valutara.

Exportatorii sunt acuzati – uneori pe buna dreptate – pentru neglijarea problemelor de competitivitate pe termen mediu si lung. Dar BNR s-a intrebat daca exportatorii pot sustine costurile eforturilor investitionale? E vorba nu numai de costurile exagerate ale creditelor, dar, in egala masura, de marjele exagerate de dobanzi (intre depozite si credite) practicate de cele mai multe banci comerciale sub privirile ingaduitoare ale BNR. Nu asteptam masuri administrative, dar specialistii Bancii centrale au capacitatea si obligatia sa inventarieze alte solutii inspirate din practicile internationale.

 

Nici Guvernul

nu poate fi spectator!

ANEIR considera ca masurile pe care le asteapta din partea BNR vor trebui dublate de interventii eficiente din partea Guvernului.

Consiliul de Export, infiintat anul trecut prin HG nr. 486/2004 exista, dar mai mult patineaza. ªi o spunem in cunostinta de cauza, ANEIR asigurand co-presedintia respectivei structuri, organizata pe baza parteneriatului public-privat.

Vechiul Guvern a ignorat orice decizie a respectivului Consiliu privind suplimentarea fondurilor bugetare destinate exporturilor si chiar redistribuirea acestor fonduri in functie de necesitati.

Au fost preferate finantarile unor programe electorale cu peste 500 miliarde lei din fondurile alocate prin buget exportatorilor.

 

Acum, cand se pregateste reasezarea bugetului de stat pe 2005, sugeram atat majorarea fondurilor stabilite pentru Sistemul de sustinere si promovare a exporturilor (conform OUG nr. 120/2002), inclusiv din sumele incasate de stat prin procesul de privatizare, fonduri destinate capitalizarii EXIMBANK si finantarii instrumentelor legale de sprijin a exportatorilor, cat si modificarea mecanismului de repartizare a respectivelor fonduri, prin concentrarea lor la un singur administrator (EXIMBANK), pentru ca deciziile de redistribuire ale Consiliului de Export intre diferite Programe sa se poata opera „din mers“, fara rectificari bugetare anevoioase.

Reforma/relaxarea fiscala introdusa de la 1 ianuarie 2005 de actualul Guvern se constituie desigur intr-un important sprijin nu numai pentru exportatori (daca bineinteles intre timp nu vor da faliment si vor obtine profit), dar semnalam proliferarea celorlalte taxe si impozite extrabugetare, care apar peste noapte, la discretia diverselor autoritati centrale si locale (plus escaladarea preturilor la diverse servicii si utilitati) si care toate se aduna in costul marfurilor de export si in pierderile de competitivitate.

Un moratoriu asupra acestor taxe si impozite extrabugetare pana la inventarierea si reconfirmarea doar a celor strict necesare si legale ar putea contribui la o relansare reala a parafiscalitatii.

Daca Guvernul si BNR nu constientizeaza inca momentul dramatic pe care il traverseaza exportul romanesc (voalat de unele date statistice efemere), bazandu-se pe o Romanie a „capsunarilor“ (includem aici milioanele de romani care muncesc legal si mai putin legal in strainatate si care aduc anual mai multe miliarde de EURO decat exportul net al tarii!!), facem apel si la partenerii nostri de la FMI si de la Bruxelles pentru a gasi impreuna cu autoritatile de la Bucuresti (inclusiv prin consultarea mediului de afaceri) solutiile de natura sa preintampine falimentul exportului romanesc, astfel incat, la 1 ianuarie 2007, Romania sa nu ramana la usile UE.

 

 

In numele Comitetului Director al ANEIR,

Dr. Mihai IONESCU –

Secretar General al ANEIR