Siguranţa rutieră – încotro?

Despre siguranta rutiera s-a scris si s-a vorbit foarte mult, insa ne confruntam in continuare, zilnic, cu imaginile socante ale accidentelor grave, cu morti si raniti, multe, prea multe, daca avem in vedere gradul redus de motorizare de la noi si parcursurile medii anuale mici, in raport cu cele din tarile UE, indeosebi pentru autoturisme. Dinamica accidentelor arata ca, in ultimii cinci ani, numarul accidentelor, al persoanelor ranite grav sau decedate, a crescut si se mentine la un nivel foarte inalt, mai ales in lunile august, septembrie, octombrie si noiembrie.

Avem un Consiliu Interministerial pentru Siguranta Rutiera unde s-au stabilit programe, s-au dezbatut si uneori s-au rezolvat, de catre ministerele si organismele sau organizatiile implicate anumite probleme, Consiliu care insa nu poate face prea mult, fiind organism consultativ, fara drept de decizie. Politia rutiera se lupta cu cei care nu respecta regulile de circulatie. Toata lumea apreciaza ca siguranta rutiera este problema politiei, iar politistul considera ca, pentru majoritatea accidentelor, vinovati sunt participantii la trafic, conducatori auto sau pietonii, carora le aplica sanctiuni. Pentru reducerea semnificativa a numarului de victime a accidentelor si a gravitatii acestora, este insa nevoie de o abordare sistemica, sunt necesare progrese rapide si radicale in toate domeniile conexe automobilului, care conditioneaza cadrul in care se desfasoara traficul rutier si deci siguranta rutiera.

Politistul nu poate scrie ca au decedat oameni, din cauza existentei unei gropi pe drum sau a semnalizarii rutiere extrem de rudimentare, ca un automobil a facut o manevra brusca din aceste motive si a provocat o coliziune, singura solutie fiind aceea ca de vina este conducatorul auto care nu si-a adaptat viteza la conditiile de trafic sau meteorologice. Nu poate da vina nici pe automobil, care nu este dotat cu sisteme moderne inteligente, capabile sa corecteze, de exemplu, comportarea automobilului sau autotrenului la curbe stranse, la coborari pe pante abrupte, sau care, in lipsa sistemului ABS, nu beneficiaza de un spatiu de franare redus, ce ar fi putut permite evitarea accidentului. In plus, inspectia tehnica periodica, de multe ori formala, permite circulatia unor automobile cu defecte la sistemele esentiale sau a unora care ar trebui, pur si simplu, scoase din circulatie, deoarece nu mai corespund standardelor minime in vigoare.

Pe scurt, cauzele mari care determina la noi in tara sa avem accidente rutiere prea multe si grave si anume drumurile proaste si parcul invechit, intretinut necorespunzator, nu apar nicaieri in statistica accidentelor.

In ceea ce priveste comportarea conducatorilor auto, pe langa oboseala la volan si consumul de bauturi alcoolice, se pot observa si anumite atitudini daunatoare, specifice, foarte raspandite, si anume:

• utilizarea abuziva, fara a exista o defectiune a automobilului, a luminilor de avarie pentru oprirea si/sau parcarea automobilului pe banda de circulatie, care creeaza pericole si conduce indirect la accidente grave, desi obligatia conducatorului este aceea de a descongestiona banda de circulatie chiar si atunci cand apare o defectiune reala;

• neaplicarea regulilor conduitei preventive, specifice tarilor cu traditie in domeniul automobilului, deoarece multi conducatori considera ca prioritatea lor este un drept absolut, chiar daca aceasta conduce la accidentarea altor participanti la trafic, si in general se evidentiaza o atitudine aroganta in trafic, care nu ne face cinste.

• neutilizarea centurilor de siguranta, in general la autovehiculele utilitare si mai ales pentru locurile din spate la autoturisme si atitudinea concilianta a politistilor fata de aceasta abatere, sursa importanta de raniri grave si decese.

Trebuie amintita si performanta slaba a invatamantului nostru de toate gradele, in pregatirea teoretica si practica a celor care lucreaza in domeniile tehnice conexe automobilului si chiar cercetarea stiintifica timida, care nu pune suficient accent pe situatia reala si nu promoveaza solutiile optime pentru imbunatatirea acestei situatii.

Totusi, ca un exemplu pozitiv, trebuie semnalata crearea primului Centru de Accidentologie la Universitatea din Iasi, caruia ii dorim mult succes!

Concluzia?

Siguranta rutiera este o problema prioritara a tuturor celor implicati in ingineria automobilului si a transportului rutier, dar nu a nimanui!

 

Dr. Ing. Cornel Armand Vladu