Editorial - Tangou

DA pentru progres, dar cum stabilim prioritatile?

Toti oamenii simt nevoia de progres, de a dezvolta, perfectiona, eficientiza ceea ce exista la un moment dat. Ca romani, tinand cont de istoria noastra din ultimul secol, ne dorim cu atat mai mult sa evoluam rapid spre stadii vizibile de dezvoltare ale societatilor din Europa. Dorinta de a progresa este naturala. Posibilitatile nu au fost pe masura asteptarilor noastre in ultimii 15 ani. Dupa 1989, societatea romaneasca a inceput sa se reconstruiasca pe valori ce au fost puse in umbra aproape jumatate de secol si sa evolueze spre o societate moderna cu un mediu economic avid, sa construiasca o „economie de piata functionala“. Posibilitatile de dezvoltare au inceput sa apara treptat si sa fie din ce in ce mai diverse si valoroase, in special in contextul aderarii la NATO si al integrarii in Uniunea Europeana.

Paradoxal, in ciuda dorintei comune de progres a intregii societati, a mediului de afaceri si a autoritatilor, progresul nu este atat de rapid pe cat ne-am dorit si imaginat cu totii acum 15 ani.

V-ati imaginat in 1989 ca timp de 15 ani Romania va construi doar 100 km noi de autostrada? V-ati imaginat ca principalele orase din Romania nu vor avea sosele de centura in 15 ani?

Paradoxul rezida din faptul ca, in ciuda posibilitatilor crescute de dezvoltare, nu reusim sa le fructificam la un nivel optim. Intrebati orice roman si, cu atat mai mult, transportator daca isi doreste noi autostrazi. Raspunsul este simplu: DA. Cat mai multe autostrazi. Problema a aparut in momentul stabilirii prioritatilor: autostrada spre Est sau spre Vest? Polemica a durat suficient pentru ca astazi sa avem doar 100 km noi de autostrada si o autostrada second-hand spre Pitesti, care va continua sa inghita sume uriase pentru o reabilitare in care nu mai crede nimeni cu adevarat.

Acum s-a realizat ca trebuie sa ne legam capitala la reteaua de autostrazi europeana, dar discutam foarte mult pe unde trebuie sa treaca prima autostrada spre Vest. Desigur, in timp ce discutam, nu construim nimic!

In scurt timp este posibil sa vedem cum costurile de oportunitate ale societatii romanesti pe ansamblu vor deveni mult prea mari pentru acest proces de stabilire a prioritatilor.

Este evident ca pentru a construi un etaj superior la orice constructie, mai intai trebuie realizata fundatia si apoi parterul, insa din nefericire in Romania de multe ori din cauza disputelor legate de acoperis, nici nu se zgarie pamantul pentru a incepe lucrarile la fundatie.

Exemplul oferit de situatia drumurilor din Romania este vizibil pentru toata lumea. Din pacate, exemplele pot continua. In domeniul transporturilor rutiere, discutam de o noua lege, cu noi norme de aplicare, cat mai apropiate de realitatile europene, care sa reduca birocratia si sa permita transportatorilor ROMANI sa aiba conditii de lucru cat mai apropiate de cele ale colegilor de breasla din UE. Mediul economic isi doreste sa se preocupe de dezvoltarea afacerilor in fata provocarii UE si nu sa se chinuie cu indeplinirea unor proceduri birocratice, de cele mai multe ori inutile.

Pentru ca „a trebuit“, peste noapte s-a dat Ordonanta de Urgenta nr. 109, cu norme ce vor aparea in scurt timp, dar cu sanse ca aceasta Ordonanta (aprobata impreuna cu alte cateva sute de acte normative intr-o singura sedinta de Guvern), sa sufere modificari importante in cadrul dezbaterilor in vederea aprobarii de catre Parlament.

Si in acest caz vrem sa devenim mai eficienti, dar nu stim pe ce varianta trebuie sa mergem, din cauza multiplelor interese marunte care se pot face auzite.

Pana ne hotaram, stam pe loc.

Astfel, fara sa ne dam seama, suntem cu totii implicati intr-un dans in care se fac si pasi inapoi: Tango.

Radu Dinescu, Secretar General al UNTRR