Acordul Uniunii Europene privind eurovigneta – Criticat

Grupurile favorabile sectorului rutier si ecologistii au atacat ultima propunere a ministerului european al transportului privind eurovigneta propriu-zisa, o politica cadru care supune vehiculele grele cu masa peste o anumita valoare unei taxe pentru utilizarea drumurilor din Europa.

Uniunea Internationala a Transporturilor Rutiere – IRU a declarat ca a fost nemultumita de faptul ca acest acord nu cere ca veniturile din taxele impuse utilizatorilor drumurilor cu vehicule grele sa fie alocate pentru imbunatatirea infrastructurii rutiere, permitand statelor membre sa continue subfinantarea retelei lor rutiere.

Hubert Linssen, seful Delegatiei Permanente IRU la Uniunea Europeana, a adaugat: „Congestionarea traficului impune o penalitate masiva economiei si mediului Uniunii Europene. Guvernul german a estimat ca fenomenul congestionarilor traficului costa economia germana aproximativ 100 de miliarde EUR pe an cu un consum necesar de 12 miliarde de litri de combustibil si un plus de emisii de 30 de miliarde tone de CO 2. Daca Europa este hotarata sa astepte reducerea cresterii congestionarii traficului, este nevoie sa mareasca investitiile in infrastructura sa rutiera. In loc sa oblige statele membre sa aloce venituri percepute utilizatorilor drumurilor cu vehicule grele pentru infrastructura de transport, Acordul politic al Consiliului Europei face numai o recomandare in acest sens. Pentru IRU, orice recomandare care nu are un caracter de obligatie legala este inadecvata, data fiind istoria statelor membre ale UE de neglijare a retelelor lor rutiere.“

 

O ocazie pierduta

Federatia Internationala a Drumurilor (IRF) afirma ca acest acord va face putin pentru abordarea problemelor presante de transport ale Europei. Acordul de compromis este o ocazie pierduta pentru un progres real.

Purtatorul de cuvant al IRF a afirmat: „Desi, din fericire, acest fapt abandoneaza incercarea de atacare a concesiilor taxelor rutiere existente, legislatorul european devine astfel un executant pentru guvern care incearca de a folosi incorect noile taxe rutiere ca un impozit, adica o noua sursa de venituri pentru ministrii care cauta lichiditati.“

IRF insista, afirmand ca utilizatorii drumurilor platesc deja mai mult decat suficiente taxe (in special taxa de combustibil, costurile interne atarnand mai greu decat beneficiile indirecte si adesea fiind internalizate prin masurile existente). Deci, taxele trebuie sa fie concepute ca un pret pentru un serviciu catre utilizatori, care au nevoie urgenta de mobilitate eficienta si transport. IRF afirma ca directiva amendata nu reuseste sa asigure o abordare armonizata economic, justificata si eficienta pentru taxarea utilizarii drumurilor.

Desi ea stabileste un numar de principii pentru cadrul cotelor taxelor, in special in termenii mecanismelor de recuperare a costurilor infrastructurii, directiva scoate din uz aceste principii prin urmatoarele:

• se ofera statelor membre libertatea de a modifica nivelul taxelor in functie de o multitudine de factori;

• se interpreteaza metodologia comuna pentru calculul costului constructiei si intretinerii ca fiind irelevanta pentru recuperare deoarece se permite ca fondurile sa nu fie apoi alocate acestui scop.

„Esuarea impunerii oricarui sistem de control asupra folosirii veniturilor realizate este o nereusita privind rezolvarea problemelor cruciale ale transportului din Europa“ se mai afirma in declaratie.

„Solutiile la probleme ca securitatea rutiera, poluarea mediului si descongestionarea traficului nu pot fi realizate daca veniturile nu sunt reinvestite in imbunatatirile foarte necesare ale infrastructurii de transport“. Deci, legislatorul european risca sa furnizeze ministrilor de finante noi pretexte de a scoate fonduri din buzunarul utilizatorului de drumuri fara a remedia problemele ce se solicita a fi rezolvate.

„Singurul aspect pozitiv al acordului este acceptarea concesionarilor private care pare acum sa fie singurul sistem ce asigura ca incasarile provenite din utilizarea drumurilor sa fie reinvestite in lucrari de imbunatatire a acestora si ca sa nu fie deturnate spre bugetul general.“ In orice caz, nu este sigur daca metodologia comuna de fixare a cotelor taxelor este operationala pentru dezvoltarea noului Parteneriat Public Privat pentru drum si sectorul de transport. Acordul este o ocazie pierduta de a realiza un progres in sistemul european de transport si de a oferi o sansa corecta utilizatorilor drumurilor din Europa. Ea esueaza in actiunea de a se ocupa de probleme reale a fluxurilor crescute de trafic si de a investi in infrastructura rutiera.

 

Compromisul este ilogic

Federatia Europeana Rutiera (ERF) a evidentiat ca a fost o ocazie irosita pentru transportul european, fapt pentru care a declarat: „compromisul este ilogic si irelevant.“ ERF a spus: „Compromisul realizat este putin probabil sa ofere chiar garantiile elementare pentru sectorul transport si va fi respinsa de Comisia Europeana. Face prea putin pentru atenuarea ingrijorarilor legitime exprimate in ocazii anterioare de operatorii de transport rutier.“ ERF afirma ca acordul pare ca stabileste precis mecanismele de recuperare a costurilor infrastructurii (acoperind cheltuielile legate de investitii, intretinere si operare), dar apoi permite proceduri de reinvestire in afara sectorului transport.

ERF declara ca cea mai buna abordare ar fi fost ca acea „cota de baza“ rezultand din costurile de utilizare a infrastructurii sa se aloce exclusiv investitiei in drumuri si sa se permita celor ce hotarasc politica de a fixa orice crestere a preturilor in conformitate cu politica legitima si cerintele ecologice. „Eurovigneta este o ocazie irosita pentru transportul european“, a evidentiat Secretarul general ERF, dl Jose Papi, „chiar daca este aprobata, eurovigneta nu va rezolva decat in mica masura problemele ridicate de cresterea fluxurilor de transport si de viata scurta a infrastructurii rutiere.“

 

Sursa: Traducere si adaptare din „World Highways“

Pretul motorinei (inclusiv TVA) in Europa,

in saptamana a 40-a 2005 si nivelul TVA