Aşteptări 2005

În măsura în care aşteptările sunt construite pe informaţii insuficiente sau inexacte, chiar şi un rezultat bun, dacă se află sub aşteptări, va genera o stare de nemulţumire.

La ce să ne aşteptăm de la 2005?

La o nouă lege a transporturilor, la încheierea licitaţiei pentru transport persoane, la simplificarea birocraţiei, la creşterea nivelului de respectare a regulilor şi reglementărilor, la creşterea tarifelor, la reducerea concurenţei neloiale, la îmbunătăţirea situaţiei autorizaţiilor, eliminarea discriminării în cazul rovinietei pentru utilizatorii români, etc

Multe din cele de mai sus vor fi realizate foarte probabil. Este foarte important ca înainte de se trece la lucru, să se stabilească atingerea unor obiective clare, reale şi benefice pentru transporturile rutiere şi modalităţile prin care să fie puse în practică. Altfel este posibil, ca statistic să apară o serie de realizări, însă practic să nu fie funcţionale şi să nu conducă la împlinirea obiectivelor propuse.

Poate că a venit momentul să fie formulată în primul rând o strategie pentru  viitorul transporturilor rutiere româneşti într-o Europă unită, dar bazată pe o concurenţă acerbă. O strategie care să vizeze activitatea de transport rutier şi nu numai infrastructura, o strategie care să poată arăta întreprinzătorilor din domeniu pe ce se pot baza sau de ce trebuie să se ferească. O strategie formulată, asumată şi pusă în practică, cât mai transparent şi ferm.

Mai mult, având în vedere că transporturile rutiere fac legătura între o multitudine de activităţi economice, pot deveni foarte uşor victima unor reglementări emise de autorităţi competente în alte domenii şi în principal cu privire la mărfurile sau substanţele transportate. Un exemplu elocvent este oferit de mărfurile periculoase, care pot fi de diferite tipuri şi care prin natura pericolelor prezentate să intre sub incidenţa reglementărilor unui număr mare de autorităţi. Pentru aceste substanţe şi mărfuri, deşi la transport trebuie respectat acordul ADR, este posibil să fie necesară respectarea simultană şi a altor reglementări specifice emise în timp de diferite autorităţi: Ministerul Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Mediului, Ministerul Economiei, etc, fără să se menţioneze cu claritate responsabilitatea transportatorului (în vremurile trecute oricum de stat şi de multe ori acelaşi cu producătorul), unele dintre aceste reglementări fiind emise cu zeci de ani în urmă, şi în ciuda faptului că nu se mai racordează la realitatea activităţilor de astăzi, nici nu au fost abrogate, ele pot fi aplicate de cunoscători, mai mult pentru a crea probleme, decât pentru beneficiile generale ce s-ar obţine din aplicare. Toate cele de până aici ar fi o simplă sugestie dacă hăţişul reglementărilor vechi, nu ar începe să facă şi victime: unui şef de coloană, i se deschide dosar penal în 2004, pentru nerespectarea unor hotărâri din anii ’70, ale ministerului de interne, cu privire la deţinerea şi manipularea unor mărfuri. În aceste condiţii trebuie tras un semnal de alarmă şi trecut la anularea actelor normative inaplicabile astăzi şi la delimitarea strictă a competenţelor pe domenii. 

În acest domeniu consider că societatea civilă împreună cu autorităţile competente trebuie să încerce să colaboreze mai strâns la elaborarea actelor normative specifice luând în considerare capabilităţile de aplicare ale acestora atât din partea transportatorilor, cât şi de partea autorităţilor şi pentru a se evita elaborarea de acte normative care pot genera interpretări multiple, neclarităţi, confuzie, care pot conduce la disfuncţionalităţi şi îngreunarea activităţii şi a autorităţilor şi a operatorilor de transport (a se vedea rovinieta).

Aşteptarea majoră de la 2005 este aducerea unei busole mult prea necesară transporturilor româneşti, având în vedere că mulţi posesori de ceasuri s-au grăbit, însă nu întotdeauna în direcţia bună!

Împreună pentru un viitor mai bun!

Radu Dinescu

Secretar General al UNTRR