ĂƒÅ½ncotro merg transporturile rutiere
Cursa ecologizării continuă, însă nu toată lumea mai joacă această carte. Întotdeauna trebuie să ştii când să te opreşti. În economia de „plantaţie“ care a urmat anilor ’90, curajul primilor întreprinzători a fost răsplătit, în cele mai multe cazuri. Apoi, a fost dat un semnal, pe care l-au înţeles doar cei care mai sunt şi astăzi în afaceri. Curajul nu mai era suficient, priceperea organizării unei afaceri începând să-şi contureze apariţia. După 2000, cei care nu au ştiut cu precizie de unde vine şi încotro se îndreaptă afacerea lor, acum sunt în agonie.Astăzi, legislaţia (în domeniul emisiilor poluante la autovehicule) şi etapele de implementare nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Nu se mai poate vorbi de schimbări peste noapte. Nu e un secret nici faptul că după repartizarea CEMT pentru acest an, operatorii de transport internaţional au redus achiziţiile de autovehicule noi în aşteptarea motoarelor EURO 4. Sub presiunea performanţei şi a competiţiei generate de apropierea de UE, transportatorii români vor trebui să fie ajutaţi să-şi susţină interesele altfel decât au făcut-o până acum. Trebuie căutate potriviri de dimensiuni şi tendinţe de creştere între operatorii de transport şi clienţii deserviţi, stabilirea unor parteneriate de durată, care să permită creşterea simultană a partenerilor.
Din nefericire, în prezent, politica şi strategiile existente în domeniul transporturilor rutiere, se limitează la infrastructură, iar acest fapt este vizibil în dezorientarea vădită a multor operatori de transport. Este clar că integrarea în UE va schimba noţiunea de concurenţă în domeniul transporturilor rutiere naţionale şi internaţionale, şi totodată este foarte dificil ca transporturile rutiere româneşti să obţină medalia de aur sau să urce pe podium în toate segmentele de piaţă.
Nu este clar cu ce segment de transport va dori să concureze România: să-şi protejeze transporturile naţionale sau să
facă faţă la cele internaţionale; şi în special la ce categorie: mare, medie sau mică? România se va prezenta la Europenele din 2007 cu o echipă bine aşezată care să concureze pe categorii sau se va duce cu o adunătură ai cărei componenţi îşi dau la ţurloaie până în ultimul moment înainte de începerea concursului? În ce situaţie şansele sunt reale şi la ce categorie? Dacă se merge dezorganizat, rezultatele vor fi pe măsură. Câţiva vor primi medalii frumoase, dar lotul nu va avea acces la podium. Astfel, operatorii de transport care realizează importanţa Europenelor din 2007, au început pregătirile pe cont propriu, dar le lipseşte îndrumarea avizată a unui antrenor. Cei care nu se simt siguri pe ei, încearcă să se protejeze fiecare după propriile posibilităţi şi aprecieri. Este clar că este loc pentru toată lumea pe teren, însă numai dacă antrenorul împarte corespunzător posturile şi nu îşi lasă jucătorii să se bată ca să fie cu toţii atacanţi. Dacă până acum avantajul competitiv în transporturile internaţionale era oferit în principal de accesul la autorizaţii, acest aspect, fără a-şi pierde din importanţă, devine totuşi concurat de priceperea în gestionarea afacerii, de definirea misiunii, viziunii, obiectivelor şi strategiei fiecărei firme de transport, de alegerea unui segment ţintă de clienţi şi de creare a unor avantaje competitive care pot fi dovedite, recunoscute şi apreciate corespunzător de clienţi, în termeni reali şi nu doar la nivel declarativ.
Radu Dinescu,
Secretar General al UNTRR
